În fiecare ianuarie se întâmplă același lucru. Ne facem rezoluții. Multe, mari, ambițioase, frumoase.
„O să învăț o limbă străină.”
„O să fiu mai organizat(ă).”
„O să fiu mai disciplinat(ă).”
„O să am mai multă grijă de mine.”
Și apoi… viața se întâmplă. Programul încărcat, oboseala de final de zi, când le jonglezi pe toate, lipsă de timp, energie pe zero. Și asta e doar lista scurtă. În realitate, știm că sunt mai multe. Și, încet-încet, rezoluțiile dispar.
Problema nu e lipsa de voință. Problema e modul în care sunt construite rezoluțiile. Hai să-ți povestim!
De ce creierul nu iubește „rezoluțiile”
Din perspectiva neuroștiinței, creierul nostru evită lucrurile vagi, mari și neclare. Și ce mai urăște foarte tare este efortul cognitiv mare (de asta nu ne plăceau lecțiile la Mate în generală!).
Deci când îți setezi o rezoluție de tipul „Vreau să învăț o limbă străină”, poți deja să observi că este prea mare, prea abstractă și prea nespecifică pentru creier, care preferă pașii mici, previzibili și siguri.
Ce se întâmplă este că, deși pare super atractiv să spui “Rezoluții de Noul An”, nu se știe:
- când începi
- cum începi
- cât durează și
- ce înseamnă, exact „am reușit”
Și atunci automat apar blocajul și procrastinarea și, în cele din urmă, renunțarea.
Așa că poate e momentul să nu mai vorbim despre rezoluții, ci despre obiective clare și planuri concrete, care îți oferă claritate, specificitate, structură și pași pe care să îi urmezi.
Hai să vedem, exact, cum poți să schimbi narațiunea și să cum să îți faci rezoluții de care chiar să te ții.
1. Schimbă întrebarea, fii cât mai concis/ă
În ideea despre care scrisesem mai sus, evităm ambiguitatea și ne concentrăm pe lucruri cât mai concise. Deci în loc de „Ce vreau să fac anul acesta?”, întreabă: „Ce vreau să pot face concret?”.
De pildă:
Nu: „Vreau să învăț italiană.”
Da: „Vreau să pot purta o conversație de bază în italiană când merg în vacanță.”
Vezi cum se schimbă complet narațiunea? Nu doar că îți oferă un obiectiv clar, ci îți oferă și pârghii viitoare de a măsura progresul. E mai simplu să monitorizezi conversațiile pe care le porți în vacanță decât să înregistrezi ce înseamnă, mai exact, să „înveți italiană.”
2. Leagă obiectivul de viața reală
Mmm, unul dintre punctele noastre preferate! Ce se întâmplă, de obicei, când ne setăm obiective, este că ne sunt complet străine. Spre exemplu, să treci de la zero cunoștințe în limba germană la a purta conversații în doar 3 luni, nu e doar nerealist, ci și un teren foarte necunoscut. Și îți amintești ce face creierul când lucrurile sunt vagi, grele și neclare? Exact, renunță.
Ca să evităm asta, o metodă super utilă este să legăm obiectivul nou de rutina uzuală.
Spre exemplu, poți să studiezi timp de o oră seara, după ce gătești cina. Sau să citești trei pagini într-o limbă străină la finalul ritualului tău de lectură, dinainte de somn.
Ai prins ideea.
Metoda se mai numește „Habit Stacking,” despre care James Clear vorbește în amănunt în Atomic Habits. E o metodă care presupune legarea unui comportament dorit nou de un obicei care există deja. „După ce îmi torn cafeaua, voi scrie 5 minute în caietul meu de italiană”.
3. Fă obiectivul mic și realist
Sună diferit când spui „voi studia 10 minute/zi” față de „o oră pe zi”. E mult mai ușor de realizat și șansele să apară rezistența sunt mult mai mici.
Dacă, să zicem, trebuie să aprofundezi engleza pentru a avansa în carieră, și e nevoie să te dedici intensiv procesului pentru că ești sub presiunea unui deadline, ce poți face este să îl spargi pe etape și să îl distribui pe zile. Ar putea arăta cam așa:
„Vreau să pot purta conversații fluide în limba engleză până la final de 2026, ca să pot aplica pentru poziția de manager”.
Planul ar putea include:
– O oră/săptămână sesiune individuală cu profesorul tău, sâmbăta de la ora 10:00.
– Studiu individual de 15 minute/zi, după cafeaua de dimineață,
– Schimb de mesaje audio cu un prieten din străinătate lunea și miercurea, în pauza de masă.
Ai văzut cum am transformat un obiectiv super specific în pași concreți, pe care creierul îi iubește?
Nu doar că avem un obiectiv SMART, dar avem deja bătută în cuie o rutină predictibilă, pe care o îndrăgești.
Uite ce e, despre obiective s-au scris cărți multe și sunt în prezent cursuri care te învață exact asta. Noi nu suntem experți în obiective, nici specialiști în obiceiuri. Dar am început școala Ibsen acum aproape 15 ani și am fost exact în situația în care aveam un vis măreț, o rezoluție, și aveam nevoie de un plan concret.
Așa că exact asta am făcut!
Deci dacă vrei să înveți cum sa îți faci rezoluții de care chiar să te ții, începe cu pașii din articolul acesta (pe care și noi i-am aplicat, printre multe altele!) și ține-ne la curent cu progresul.
